Cu gândul la ea


Ți-am ținut ochii în mâinile mele
și-am încercat să deslușesc ceea ce tu nu ai putut,
atunci
când ne-am împotmolit amândouă în nisipul adânc,
ce ne scufunda în ape,
reci.

Mi-ai purtat inima în mâinile tale și
aveai mănuși de mătase să nu o rănești,
cand
ea plângea de dorul sufletului ei.

Neprefăcute iubiri cred că am găsit
pe malurile ființei tale.
Primindu-le ca dar, am încercat să le fac buchet să ți le vărs înapoi
în simțuri
pe buze
în ochi.

În cercuri ne-am învârtit
și ne-am dus poverile, fericirile, dorul, și tot ce simte omul în viața lui puțină.

Eu cred că renunțarea nu-i a noastră
și tot ce s-a ars va învia precum pasărea phoenix
pentru că
știu
că și tu poți să

simți,
căci
așa am învățat eu să te iubesc.