N-am să mă sfârșesc odată cu Mine pentru că Tu ești,
de aceea
nemurirea-mi se va odihni în Tine.

Îmi las suspinul să-l asculți cum plânge

Și strigă cu speranță să-l transformi cântec.Îmi las gândul să-l iei și să mi-l dăruiești înapoi curat, potrivit cu albul dumnezeirii Tale.
Îmi dau ochii să-i înveți cunoașterea,
Căci prin ei, ai vrut Tu la îceputuri
ca omul să poată vedea frumusețea.

Te-am legat de inimă, și Doamne, fă lanțul acesta să fie puternic, iar cheia dezlegării Ți-o dau, s-o porți, ca eu, în nebunia mea de muritor, să nu mai plec niciodată.Zdrobește voia, și-ndrăzneala acestei nebunii și învață-Ți copilul să-și poarte cu acceptare durerea.
Copilul sunt eu, și-n Tine voi crește
căci cred, că vei ajuta necredinței mele,
căci cred, că vei ierta păcatul meu,
căci cred, că valurile nu sunt niciodată prea înalte,
căci aștept, să-mi aduci din veșnicii noi orizonturi luminate.

A Te iubi în eternitate și a Te urma. Aceasta-i dorința ce-o vei face să învie și să-și fie tot, pentru viața aceasta rămasă, aici, jos.